Ziua 1 – ANALIZA
Iesirea din rutină, din mediul familiar mie, persoane, locuri și situații complet noi.
Toate astea aduc cu ele trăiri noi, pe care dacă nu ne propunem deliberat să le observăm ne pot scăpa, fiind cumva amorțiți de emoție.
Grupul cu care am plecat în această călătorie au o tradiție de aproape 15 ani în a organiza anual aceste aventuri cu caiacul.
Am plecat din London Ontario dimineața la ora 3 cu două mașini și remorcă în care se aflau cele 3 cayace, eram cumva amorțit, totul mă copleșea și cred ca cea mai mare frica a mea a fost sa întâlnesc membrii grupului. Dacă ar fi să mă întreb care a fost cea mai mare temere a mea? Da, aceasta a fost, oameni cu multă experiență pe apă, simțeam nevoia de acceptare din partea lor și dorința de a mă integra în grup. Mă întrebam care sunt așteptările lor de la mine ?
Nu mi-a fost nici o clipa teama de dificultatea traseului, efortul ce urma să il depun, faptul că am plecat cu o durere de sold, etc… iată că acceptarea grupului s-a dovedit a fi cea mai mare temere a mea.
Nu am să descriu fiecare membru al echipei în parte, pot doar să spun că s-au ridicat cu mult peste așteptările mele, am întîlnit niște oameni cu multă experiență, plini de umor, empatici care m-au făcut să mă simt confortabil și despre care am aflat mai târziu că nu aveau așteptări de la mine.
Timp de aproximativ 6 ore cit am stat in mașina, i-am analizat pe fiecare in parte (defect profesional) pentru a identifica punctele forte ale fiecăruia și bineînțeles punctele slabe. Priveam pe fereastra și vedem Canada, pentru mine un vis împlinit, din todeauna am visat să vizitez Canada, vedeam orașe, mașini, case, păduri, parca un alt univers care ma fascina. Încercam sa analizez toate elementele de noutate care apăreau în jurul meu, cautam un suport care sa îmi aducă liniște și încredere.
Undeva in jurul orei 10 am ajuns in locul de unde urma sa lansam la apa caiacele și sa lasam mașinile parcate. Semnalul la telefoane a dispărut, eram complet rupți se Civilizație 😁
Am încărcat caiacele cu bagajele noastre și am pornit la drum. După aproximativ 2 km de vislit a început sa ma doară brațul, normal nu era obișnuit cu acest gen de mișcări , am schimbat se cite ori am putut dar îmi era parca din ce in ce mai greu . Trecerea dintr-un lac in altul se face prin ceea ce se numește portaj . Primul portaj de aproximativ 200 m m-a ajutat puțin sa ma dezmorțesc . După aproximativ 12 km ne-am oprit pentru campare , s-a vrut sa fie o zi mai ușoară, o zi de acomodare . Eram foarte obosit și din cauza fusului orar , abia ajunsesem in Canada și am și pornit la drum . Am adormit foarte repede 😁
Ca o concluzie a primei zile – temerile cele mai mari stau cel mai bine ascunse ! ele nu se arată când avem noi timp și disponibilitate să le înfruntăm, uneori apar când ne așteptăm cel mai puțin.
În cazul meu, deși plecasem cu asteptarea înfruntării greutătii legate de faptul că voi schimba uscatul cu apa, ca voi vâsli ore în șir într-un mediu complet diferit de cel familiar, iată că cea mai mare temere pe care a trebuit să o înfrunt a fost teama de a nu fi acceptat și de a face față așteptărilor grupului!