Nevoia mea de libertate
Intr-o zi, o buna prietena m-a întrebat ‘’ după ce alergi Ionuț ?‘’ asta după ce tocmai ii povestisem entuziasmat ca alergasem 10 km prin pădure.
Mi-a atras atenția întrebarea ei si am început sa mă gândesc la acele momente cind nu reușeam sa alerg mai mult de 50 m și doar ideea de a începe sa alerg mi se părea insuportabila si fără sens.
Ce a declanșat aceasta acțiune ?
Am rezonat cu o valoare și anume voința de a schimba un comportament, voința de a schimba ceva în viața mea ! Poate la început cu un scop psihoigienic, apoi încet, încet a început să îmi placă .
Punctul de referință a lui ‘’a plăcea ‘’ este sentimentul de bine, faptul că îmi merge bine cu acest lucru se raportează la întreaga viață. În timp, acest sentiment de bine se transformă în sentimentul de Libertate. Libertatea de a fi eu cu gândurile mele atunci când alerg sau libertatea de a-mi goli mintea și a mă concentra pe respiratie și a fi prezent în corpul meu. Același lucru se întîmplă și atunci când skiez, am spațiu, simt libertatea pârtiei, îmi place.
Atunci cind îmi place mă simt liber,o libertate interioară care imi dă starea de bine, bucurie !
După ce alerg ?
Da, după libertate și paradoxal deși o simt, o trăiesc, mă antrenez să o mențin vie, zi de zi.